Muritorii ce par a fi vampiri si unele dintre posibilele origini a credintei oamenilor in vampiri

            Există sau nu vampiri asta nu se ştie sigur, dar există oameni care par a fi vampiri. Cum aşa?

Ei bine există unele boli ce ar putea provoca un comportament vampiric şi care ar putea fi una din cauzele legendelor cu vampiri. Acestea sunt anemia, porfiria şi catalepsia.

                                        1. Anemia: 

     Din grecescul Ἀναιμία anaîmia, însemnând “fără sânge”.Un bolnav de anemie are o faţă foarte palidă, ca a unui vampir, care nu s-a hrănit de mult.

2.Porifiria:

Este, o maladie genetică rară, de care se poate îmbolnăvi o persoană din 200 de mii şi care presupune nereguli în producerea de heme – un pigment din singe, bogat în fier. Oamenii cu forme grave de porfirie sunt foarte sensibili la razele solare, au dureri abdominale puternice şi pot să sufere de delir acut. Alţii au gura şi dinţii roşietici, din cauza producerii neregulate a pigmentului. In trecut, maladia se trata prin consumul de sânge pe cale orală, care corecta dezechilibrul din organism, deşi nu există nicio dovadă clară în privinţa eficacităţii acestui tratament. In istoria medicinii sint descrise circa 80 de cazuri de porfirie ereditara acuta, considerata incurabila. Despre legătura dintre porfirie şi vampiri, pentru prima dată s-a expus Lee Illis din Hampshir. In 1963, el a prezentat Asociatiei Regale de Medicina monografia „Despre porfirie şi etiologia căpcăunilor”, care conţinea o trecere în revistă amanunţită a descrierilor istorice despre vampiri, comparate cu simptomele porfiriei.

                                        3.Catalepsia: 

           O altă rădăcină fizică probabilă a credinţei în vampiri este catalepsia, o boală foarte rară, un tip de epilepsie. In timpul unei crizei de catalepsie, omul pur şi simplu îngheata: muşchii ii devin rigizi, trupul i se răceşte, iar bătăile inimii şi respiraţia îi încetinesc. Un suferind de catalepsie acută poate fi confundat cu un cadavru. Astăzi, medicii dispun de cunoştinţele ăi instrumentele necesare ca să determine dacă un om este viu sau mort, dar în trecut oamenii se bazau doar pe aparenţe. Despre îmbalsamare nici nu se ştia pe atunci, aşa că oricine parea să fie mort era inhumat deodată. O criză de catalepsie poate dura mai multe ore sau chiar zile în şir. De aceea, unii „morţi” îşi reveneau în mormint şi, dacă groapa nu era prea adincă, reuşeau să iasă şi să se întoarcă acasă.

Alte cauze a credintei in vampiri:

        Si procesul de descompunere a cadavrelor poate sa sugereze credinta oamenilor in vampiri. Faptul ca unghiile si parul mortilor continua sa creasca, iar gazele din corp devin expansibile, sporind volumul abdomenului, ca si cum defunctul ar fi mincat, da unele impresii de viata. Iar infigind o tepusa intr-un asemenea cadavru, acesta ar putea sa erupa, eliberind tot felul de fluide, fapt prin care generatiile de altadata ar fi inteles ca mortul s-a hranit cu oameni vii.

Desi aceste lucruri au putut alimenta frica de „morti vii”, originile credintei in vampiri sint, probabil, mai mult de ordin psihologic. Fiind unul dintre cele mai misterioase aspecte ale vietii, moartea a preocupat adeptii culturilor din toate timpurile. Una dintre caile de a o accepta este personificarea mortii intr-o forma tangibila, respectiv, crearea unor personaje ce ar reprezenta-o. Vampirii personifica, in special, partea intunecata a umanitatii. Lilith, Lamastu si alte demonite sint opusul „sotiei si mamei bune”. In loc sa le poarte de grija sotului si copiilor, ele omoara pruncii si seduc barbatii. La fel, „mortii vii”, in loc sa-si ajute familiile, le mananca. Prin asocierea raului cu personaje supranaturale, oamenii pot sa-si controleze propriile tendinte negative, exteriorizindu-le. Or, aparitia, de-a lungul istoriei, a creaturilor monstruoase in imaginatia oamenilor, precum si fascinatia continua a acestora fata de vampiri, demonstreaza ca manifestarea temerilor noastre, prin intermediul acesti monstri, tine de natura umana.